Autori de rondeluri | Rondeluri alese la întâmplare | Adaugă poezie/rondel

Rondeluri recent adăugate

După echinocțiu

Cu fiece clipă ziua e-n creștere
chiar dacă mișcarea pământului n-o simți
și sevele-s pretutindeni mai iuți,
prin grădini se ard paiele veștede.

Pregătește-ți uneltele, meștere, pregătește-te să iei
în primire cât mai repede doinele pe care frunzele,
noile, cu-nserarea le zuruie-n gingașii zimți.

Potrivește-ți sângele, când le-asculți, după
cântecul păsărilor veșnic pereche în auritul de
codri și munți.

Pătrunde-te mai ales cu nemuritoare ureche de
dangătul iute-nspicat de ciocane căzând toată
noaptea pe seceri fierbinți.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Limpezire

Sunt zile-n care te trezești de parcă, ușor și pur
și-n toate limpezit, de-ai fost cumva al nopții
n-ai dormit decât un somn de pasăre pe
creangă.

Departe și-n rotire cumpănit cu trenul de
câmpie-n zarea seacă, pe firul invizibil ce
se-ncheagă, un pom în floare frusc
a izbucnit.

Plecarea ce se-ncearcă pe-nserate, cu aripi
mult mai lin desfășurate a tuturora-i sau
a nimănui.

Chiar oul proaspăt luat din cuiburi calde
se leapădă ușor de greutate și până-n casă
se preface-n pui.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câmp de primăvară

Pe câmpul înclinat se face scară
și-n păsările-n crengi planând grămadă,
au început și vocile să scadă,
e-o seară de baladă și de ceară.

Se-ncuibă-n cer a pomilor torsadă. cresc
florile pe un schelet de scară stingher prin
curți rămasă de-astă vară, se-aude pulsul
fiarelor de pradă.

Fiind și totuși vag neîntâmplată.
Cum totdeauna încă ni se-arată,
albirea nopților de primăvară.

Din val în val a început să bată
un grâu mai lin cum n-a fost niciodată
pe locul mărilor de-odinioară.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de pădure

Pe subt pământ și-n grea imensitate sunt
gata sevele în țevării, începe-un vis mai
pur a se trezi în limpezimea cerurilor toate.

O pasăre cum trece-ncet prin zi, cu aripile
încă-ntunecate, aprinde pomul din singurătate,
întâiul care-n flori va izbucni.

M-apucă dor de proaspătă pădure,
pereții nu mai vor să mă îndure, stau
între nori și râuri mari ce fug.

Purifică de inerții obscure lumina
reflectată de-o secure, de-oglinzile
cuțitelor de plug.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cristal incandescent

Se-aude parcă foc de artificii subt mugurii
ce-au început să crape, de suflet să le simt
și mai aproape tot freamătul acestor dulci
suplicii.

În seara calmă cine-ar vrea să sape prin
iarba fumurilor vestigii, prin lutul stins de
ceară de efigii va da de miezul înstelatei
ape.

Din mine lucrurile sunt retrase asemeni
lanurilor mari din coase, asemeni valurilor
din corăbii.

M-adun în centrul strict al unei raze, în
golul fierbințelii luminoase, cristal cu
filament de-oțel de săbii.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gravitații vegetale

Cu fața spre pământ, dar și spre stele,
cuprinse de o caldă-nfiorare, se-mbracă
fructele în înserare, se-adună-n carnea lor
de catifele.

Sfielnica și rodnica lucrare, știută,
neștiută chiar de ele, cercei atârnă
crengilor, inele și licărul seminței viitoare.

Le zuruiește parcă într-o sită, pe
văile-n rotire-ncetinită. pămîntul
mare, ploile și vîntul,

nici cea mai dulce și neprihănită povară-n
orice an nedezmințită văzduhu-
ngreunându-l, luminându-l...

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipă transcrisă

E vântul de câmpie care bate vuind prin două
straturi suprapuse, mai aspru-n pomii ou
trupuri descărnate și moale-n viitoarele
lor frunze.

În cuiburi de pământuri stau ascunse puterile
mereu nemăsurate, de-un zvon văratec în
adânc pătrunse, de dorul cerurilor înstelate.

Nu tu, cuvântul are întâlnire cu
presimțita lumii înflorire, să scrie
clipa-ncet și s-o rămână.

O, chiar și-acum de-ai fi numai rostire,
s-auzi izvoarele în răsărire
cu cea mai dulce apă de fântână.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, vreun copil...

La urma oilor mai bate gândul
un lung periplu și melodios,
când prins în cer cu fluiere de os,
când destrămat molcom spre văi cu vântul.

Doinit e luminosul stelei rost,
din dealuri către deltă nopți de-a rândul
Lot pricopsindu-ne așezământul,
spre lanurile albe de rogoz.

O, vreun copil și-acum se-ntreabă poate,
prin cețurile împrimăvărate,
subt trestiile clătinând perdeaua:

Argintul ghioceilor nu-i neaua, nu-s norii
mamele adevărate acestor miei stropiți
pe bot cu lapte?

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Devenire

În ger stă raza lunii tot fierbinte. furtuna
cosmică nici azi n-o surpa, trecând
prin mâna mea făcută lupă, tăcut pe lucruri
cade și le-aprinde.

O sevă nouă spre lumină urcă, din sinea
veche viul se desprinde, un pas clintesc
agale înainte și-adâncu-n lut izvoarele-și
destupă.

Cunoști o devenire mai ușoară, țărână
grea mai fără de povară. tu, timp înalt, cu
gândul înfrățit?

Mai vast ne vei urca spre primăvară, lin
ancorând pământul într-o seară cu primul
pom pe câmpuri înflorit!

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între două anotimpuri

Formată-i cheia stelelor în lume, cu cât
mai simplă și mai virginală cu-atât
mereu mai fără de greșeală, cuprinsă
de o blândă-nțelepciune.

Puterea lumii răsări ovală și-nfiorată-n
sine fără nume, cetăți vuind
de mătăsoase rune va scoate griul iarăși la
iveală.

Prin cele două anotimpuri strânse,
un gol cât bucuria zilei plânse
o boabă din argintul cel mai pur.

Acum pe dealurile încă ninse poți
observa cum se ridică-n pânze ozonul
ne-nverzitelor păduri.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 10 > >>

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!