Rondeluri recent adăugate
Paradigme maneliste
pe chip ca de hârtie-n alb pierindă
îmi tălmăcești eresul tău cu struna
și iarăși în amor e toamnă-ntruna
cu frunza-n brâu de flacără fiindă
pe gura ta-i truism și e minciuna
și-ți este-n zori privirea mea oglindă
când dintre stins și sete să te-aprindă
tu nu culegi din taine pe nici una
veghindu-i îngeri umbrei căpătâiul
tangoul de lumină-ți suie-n glezne
și mai era și-un vis de pisc, dar bezne
au așezat mormânt pe sânge-ntâiul
răpindu-te cu ochi păgâni, frumoaso
în mine mierea de iubire las-o
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Momo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trist adevăr
(trioset)
ne credem zei dar suntem vulnerabili
în fața provocărilor din viitor
urcușul lumii e-o cădere-n gol
ne credem zei dar suntem vulnerabili
tot mai rigizi avari iresponsabili
goliți de umanism cozi de topor
în fața provocărilor din viitor
ne credem zei dar suntem vulnerabili
banu-i stăpân în mintea tuturor
deșarte vanități ne urâțesc făptura
iubire-ajuns-a moft umilitor
ne moare inocența prematur
[...] Citește tot
sonet de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Empiric (de groază)
de veci în vis iubirea se împlântă
cu rămășaguri de divinitate
umblând cu fericirea-n rai în spate
pe imn a iscăli sub ploaie sfântă...
fiirea are cojile crăpate
și-un miez de noapte clipa înspăimântă;
când pasărea-n cenușă ivers cântă
cu tine urc în iadurile toate...
ci sensuri neavând a da peniței,
căutător de-amor în pielea ta
cuvântul meu de încâlcit în ițe-i...
că sângele mi-e-n drag spre a uita
ruinei sacre șoapta rămășiței
de când lumina-n ape se văita...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Pompierul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet asimptotic
Mi-e viața o spirală, de Tine-orînduită.
Vin din genuni și neguri,
din mările amare.
Și mă îndrept în cercuri curbate asimptotic
spre punctul arhimedic,
carele ești Tu, Doamne.
Pe-orbite nesfîrșite se scurge a mea viață
Tronconic suferindă, spre punct arhetipal
Vertiginos alunec și feeric străluce
Al meu profil angelic, și iarăși, iar și iar
Mă-ntorc și gem, cuvîntul
Prin sînge-mi curge rar.
Și-n ultimul vîrtej al vremii rătăcite
Vreau să aud al țipătului flutur.
sonet de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om
nuntire-n plai pe-a verdelui strivire,
mi se înfige ploaia-n ochi, mireasă
și văd natura-n sânge, taină deasă
pe sfoara vieții mele să se-nșire.
cuvinte în ruină vin să-mi să-mi țeasă
deasupra lor enigma din privire
tu-mi ești apendice pe-o nesfârșire
iar de te cuget mi-ești neînțeleasă.
cu fruntea sus port vina din zadaruri
și slugă la Divin să mă tocmesc
când tu arunci a sorții mele zaruri.
de ancora ridic din strai lumesc
eternitatea a-mi aduce daruri
eu încă în zidiri de Om trăiesc...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul negru
veghind în negru visul ni se-arată
precum o gură duhul să ne-nghită,
prin bezne trece jalea ta grăbită
să-mi vândă dor și-n clipe frica toată
infernul suie-n piscuri de ispită,
privirea minții lacrima-și înoată
și-n ape când lucirea-ți e vărsată
la fel și umbra ta e-n plai răpită
întemnițați de brațe nevăzute
amorul curge-n lene de palavre
sub liniștea ce aprig se ascute
când îngerii în lese-s simple javre
și noaptea vine-n taine pe tăcute
în rost de cripte întocmim cadavre
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ploaia lacrima să se confunde
cu ploaia lacrima să se confunde
în mine plângi, lăuntrică femeie
prin timpul care taine-n zări încleie
argintul fiert e rece în secunde.
a descuia genunile-mi ești cheie
și vis de nalt acolo îmi pătrunde
pe umbre se rostogolesc, rotunde
mirări, eres pe calea ta, lactee.
pe ape stând trupească revărsare
ieșite-s oase din încheieturi
iar tu mă cerți cu voci interioare.
te mai pândesc în gând, la cotituri
pe unde este-amorul nostru oare
când vorba ni se-atârnă-n steag, pe guri.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Kaky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub cerul ca spinarea de lacherde
Sub cerul ca spinarea de lacherde
Lumina e puțină, nefirească
Și ploi ne sting o flăcăruie-n iască
Abia aprinsă-n duh, să ne dezmierde.
În piepturi tristul prinde să se nască
Și rece-arzând e-n plaiuri rostul verde
De frig și frică visul ni se pierde
Drept oameni diavoli să ne recunoască.
Dar cu dreptate este vremea asta,
E toamnă, dragă, hai nimicuri zi-mi
Și-alină-te că-n tine-mi doare coasta.
E înc-amor, iertat de profunzimi
Și-n sânge ne încăierăm și basta!
Pe-adânc ori nalt tu rana clipei ști-mi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fleacuri autumnale
e toamnă, taină-argint lichid de ploaie...
străbat de prin seninuri mici și rare
lumini cu aurul în destrămare...
cuțitul trist în carnea clipei taie
din țel venind amorul tău îmi pare
să-mi locuiască-a sângelui odaie
și zboruri cresc și-n duh, sub vâlvătaie,
de Dumnezeu se naște decupare
recad în vinul fiert și nu te cuget,
femeie, vis pe-altar îndepărtat
pe mine azi acolo m-am iertat
în vremea asta cu al serii muget
te vând pe obeție-n noaptea minții
când demoni sunt și oamenii și sfinții
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!
La căldura versului
fluturii au murit zborul lor îmi lipsește
ca frenezia verii simțită-n profunzime
toamna pleacă și ea, iarna se grăbește
să îmbrace-n promoroacă minunile sublime.
grav răsună în ureche vâjâitul vântului
pleznește fără milă arborii golași
sărmanii încă simt căldura lutului
sincere încurajări de porumbei poznași.
lumini angelice codri îmbracă-n ii
fluturi de zăpadă zămislesc fantezia
la șezători se țes povești de armonii
pe Negru pe Alb pur se naște poezia.
nu-mi pasă de frigul strecurat în oase
la căldura versului vin clipe glorioase.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!