Autori de rondeluri | Rondeluri alese la întâmplare | Adaugă poezie/rondel

Rondeluri recent adăugate

Sonet de liniștire

Sunt precum plevușca prinsă în mreajă-
O zbatere în ale vieții ițe.
S-a scurs arama toată, topită-n dumitrițe,
S-a risipit aiurea și a iubirii vrajă.

Sunt gol pe dinlăuntru ca tufa de cucută-
Încerc să mă adun ca dintr-o densă ceață
Și consternat constat că este dimineață-
Ciudat se-aude cucul la o cântare mută.

Mă zbat în van! Sunt cărțile făcute-
Văd îngerii cântând din blândele lăute...
Ce straniu cor pe liniștita undă!

Se-ndreaptă spre mine din vasta depărtare
Un straniu cor, o stranie cântare...
Ce bine că trăirea mea a fost profundă!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet în pas dansant

Pe mal de Mureș tremurau arinii
Și plopii fremătau în vânt tăios,
Pășeai spre mine cu zâmbetul sfios
Să dăm ocol în pas dansant grădinii.

Ca hăituiți de-un anotimp pluvios
În stoluri negre s-ascundeau lăstunii,
Noi, așteptam lumina rece-a lunii
Să ne-nsoțească-n dansul misterios.

E mult de-atunci, s-au îngropat și anii,
Dar uneori mi se dezgroapă-n vise,
Părinții noștri au plecat sărmanii,
Iar porțile ogrăzii stau închise.

Nici tu nu știi prea multe despre mine,
Același sânge încă-mi curge-n vine.

sonet de (2018)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tinerețe

Ochii tăi, culoare-n gene,
boabe de cafea le coci,
geme sufletul în vene,
spadele, când le provoci.

Simțăminte răstignite
țipă-n liniștea din poză,
calci cu zborul pe redute,
cu pastelul tău de roză.

Râd luminile din soare,
când tabloul îți sărută,
cu privirea arzătoare

Primăvara chipu-ți cântă.
Și îți duci, mireasă,-n zare,
Anii, mărturii pe tâmplă.

sonet de (29 aprilie 2018)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul mov

M-am rătăcit în zona dintre clipe
în care timpul capătă culoare
și pare că-i o viață oarecare
în care-un suflet vrea să se-nfiripe.

Priveam în jur, priveam în sus, cu teamă,
și nu vedeam nici nori, nici cer albastru,
lumina nu venea de la vreun astru,
și totul îmi părea o dioramă

În care totul zace-n nemișcare,
și-n liniște doar un tic-tac se-aude,
al inimii ce pare să asude

resuscitând o clipă care moare,
secvență a eternițății nude,
în timpul scurt, ce viața o include.

sonet de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul zâmbetului de sub stele

În zâmbet, ai o-ntreagă bucurie
și mă întreb: "Sărutul meu, ar stinge-o,
cu buzele-mi rebele de-aș atinge-o?"
Ce gând! Ce spaimă! Ce filozofie!

Și nu-i doar zâmbet: văd o strălucire
când ochii tăi mă oglindesc. E seară
și alte stele-s gata să apară,
dar două mă-nfioară c-o privire.

Acum ard eu, mi-e sufletul o rugă,
dar tace și închide-n el dorința -
n-o vrea dezlănțuită, o subjugă.

Doar zâmbetul o-mpiedică să fugă.
Doi ochi mă ard... îmi tremură ființa,
iar trupul tău... îmi dăruie sentința.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet la început de vară

Suav parfum! Mă-mbată liliacul,
A soarelui săgeată mă pătrunde
Și nu găsesc umbrar a mă ascunde
S-ascult tihnit cum cântă Pitpalacul.

Aștept să crească boabele rotunde
În spice, c-a-nflorit acum și macul;
Speranța-i că la toamnă umplu sacul
Cu roadele câmpiilor fecunde.

Visez un lac cu apă cristalină
Și un izvor ce s-a născut din stâncă
Ce-și lasă-n urmă dâra de lumină
Făcându-și drum spre marea cea adâncă.

În stropii ploii are să revină
Să cadă sfânt balsam la rădăcină.

sonet de din i (2018)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet susurat...

Astăzi, Simm, tu plânsu-mi-ai în sânge,
Plânset fin, sfielnic – murmur tremurat,
Și-ntr-un ritm tremolo, trupu-ți parfumat
Îmi părea, Simmone, că și el plânge...

Lacrimile-ți verzi, eu, tainic, ți le-aș strânge,
Simm, în versu-mi clar și dulce-nsingurat,
Și,-apoi, le-aș prelinge-n șoaptele-mi nătânge,
Doamne, le-aș prelinge, cristic... susurat.

Plânsu-ți diafan și stins, alungând narcisismul,
Ce-mi tronează-n sângele-mi albăstriu și-amar
Mă îndeamnă să-ți salut, solemn, eroismul,

Căci, poezia din lacrimi este, desigur, un dar,
Unul, care-mi stimulează, de-a pururi, lirismul...
Orice altceva, are un rol efemer, secundar!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul fals al ploii

Ce ploaie, ce ploaie urâtă!
Ce vânt s-a pornit pe sub nori!
Ce vreme, ce vreme-amărâtă!
Ce... nu ești când, încă, mă dori!

Mai vino, mai vino prin ploaie,
Nu am nici umbrelă prin gând,
Să facem, să facem o baie
Sub norii ce-aleargă, plângând.

Să râdem, să râdem pe rupte
De norii schimbați în poteci
De ape, de apele supte
‘n canale ca locuri de veci.

Mai uită, în suflet, de lupte,
Și ploaie, și vânt... până pleci!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet evanescent

Vorbesc cu-ale mele nesățiose-nserări,
Le cert, Miss, uneori, le ador și le mint,
Mi-s înfipte, în carne și-n sânge, cu-n splint...
Vai, cum m-am rătăcit, înserat, pe cărări!

Te caut în vers și-, apoi, în calde vibrări,
Te mângâi în spațiu, te cânt, te ador, te alint,
Adesea, eu te beau, sub formă de-absint...
O, Miss, tu mi-alini tristeți, înserări, disperări.

Distanța dintre noi, prin vers, sublim, o testăm,
Tu mă bântui suprem, printr-un delir de absență,
La Masa tăcerii, din vis, cu Brâncuși, adastăm,

Sunt mîndru de tine. Hei, Miss, tu pipăi esență,
În privința abstractului, consonăm, contrastăm,

Dar, vai!, e târziu... totul devine evanescență!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet gravat pe inimi

De ceva timp, ne locuim pe noi,
Plătind chirie-n versuri poeziei,
Livrăm poeme calde ciocârliei
Și răsădim trifoi cu patru foi...

Noi tragem în eter cu verbe-roi,
Cedând frâu liber minții, fanteziei,
Ce dulce-i, Miss, mireama poeziei,
Pe care-o fredonăm noi amândoi!

Ne punem între Cer și Absolut
Și, de puținul lumii, ne salvăm,
Știu: poezia-i veșnic un strănut

Al Cerului din care, prelevăm
Esențele cu care ne-am născut,
Pe care, Miss, pe inimi le gravăm!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 10 > >>

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!