Autori de rondeluri | Rondeluri alese la întâmplare | Adaugă poezie/rondel

Rondeluri recent adăugate

Sonet în "la" minor

Bătrân diapazon, îmi dai un "la"?
Un "la" am zis, iar tu mi-ai dat un "sol"!
O fi doar gândul ce îmi dă târcol?
Să-mi dai un simplu "la", nu un "la ea"!

Aș vrea, în opera ce vreau să scriu,
Ceva cum încă nu s-a auzit
Și-mi trebuie doar "la"-ul de sfârșit,
Al ariei de început târziu.

Îmi dai un "la"? Măcar un "la" minor,
Să-mi pot începe scrierea frumos,
Cu notele găsite într-un dor.

O, da! Chiar dacă-i "do major",
E-un început atât de-armonios
Al operei cu mine autor.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Coge

Iubire cu gust de fructe

Micuță și timidă și senină,
Mereu doreai să fii îmbrățișată,
Mă inunda o tainică lumină
Când te lăsai așa abandonată;

Simțeam cum multe doruri ți se-alină,
Știai c-un zâmbet să te dărui toată,
Păreai o preoteasă ce se-nchină
Pe un altar spre-a fi purificată;

Mi te topeai în brațe de plăcere
Și-mi transmiteai o sfântă bucurie
Când fiecare tandră mângâiere
Făcea din tine-un fulg de păpădie.

Și-mi pare rău c-a fost doar pentru-o noapte
Iubirea ta cu gust de fructe coapte

sonet de din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul Nagual

Sălbatic, mândru și neobosit,
cutreier prin pădurea tropicală
ce-mi pare, de milenii, ideală,
căci eu sunt nagualul cel vestit.

Am fost lăsat aici să vă ajut
în viața voastră plină de conflicte,
să v-amintesc credințele relicte,
și să vă-ntorc spre timpul ce-a trecut.

Sunt spirit, animal, pot fi șaman,
și pot îndeplini orice dorință,
căci, în iubire, totu-i cu puțință.

Doar dragostea e Raiul pământean,
puterea e în suflet, în ființă,
n-o căutați afară, e în van!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet lunatic

Ne-am furișat, iubito,-n seara cea
în care luna mi-a zâmbit, golașă,
pe o potecă ce părea c-avea
chemarea glumei care se îngroașă.

Ne-am azvârlit, din mers, tricouri, blugi,
șosetele de tufe au fost prinse,
și n-am simțit nici mărăcini, nici rugi,
căci noi aveam călcâiele aprinse.

Lumina Lunii ne-a fost de folos
și am văzut, în clipele acele
întreaga... tu, iar eu... nu mai prejos!

Of, Doamne! – catifea era, sau piele?...
poiana... iarba... eu privind în jos...
dar tu, iubita mea, priveai spre stele.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul călătorilor nemuritori

Ne întâlnim prin timp și spații vaste,
Nemuritori și tineri, dar bătrâni,
Urmașii zeilor a tot stăpâni,
Atrași de-atâtea, între noi, contraste.

Tu ești lumina arderii intense,
Eu sunt un întuneric înghețat,
Tu ești căldura, focul ce-a curmat
Răceala galaxiilor imense.

Ne întâlnim, ne-atragem, ne dorim,
Ne contopim în ere calde, reci,
Așa cum numai noi putem și știm.

E-atâta timp de când călătorim
Pe ale Universului poteci,
Încât iubirea noastră nemurim.

sonet de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet în zbor de albatros

Pe cerul înserării se adună,
În străluciri de aripi sidefate,
Mirabilele păsări de furtună,
În zbor tăcut, din zări îndepărtate.

E seara lor, atât de așteptată,
În care vor uita și depărtări,
Și vântul, frigul, chinul de-altădată
Când între ei erau atâtea mări.

Vor transforma fiorii în extaze
Sub cerul ce-i îmbie cu frumos
În seara-n care ultimele raze
Alungă-n depărtări un albatros.

În zborul singur înspre veșnicie,
E împăcat cu ce va fi să fie.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strop de cer

Erai un vis și te visam frumos
În nopțile singurătății mele:
Îmi apăreai tăcut, misterios,
Și mă-nsoțeai în zboruri printre stele.

Dar ai ieșit din vis, te-ai întrupat
Așa cum te visasem: o zeiță
Pășind spre mine, strop din cer plecat
Să curme, dintr-un suflet, o arșiță.

Cum ai venit și cine pot fi cei
Ce mi te-au dat să-mi cânți făr-a-mi cânta,
Să mă privești chiar fără-a mă vedea
Și să îmi fii tot ce-aș putea visa?

Cum voi putea să-i răsplătesc pe-acei
Ce te-au trimis aici, în lumea mea?

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Sonetul descompunerii în memorie

Trăim ca organisme saprofite
în amintiri, tăcutele chermeze...
Cerșim un soare veșnic să ne-așeze
imaginile răsfirate prin orbite!

Ce va urma?... Nu știm ce-o să urmeze!
Din gândurile ce răsar pe nepoftite
contururile cele mai cumplite
ni le săpăm în dreptul morții treze!

I-am desenat peretelui ceasornic
și-am îndesat memoria-n secunde;
la coadă așteptăm un zâmbet dornic

să se ascundă unde se ascunde
o viață ca strigarea unui vornic
ce-și joacă umbra-n dansuri furibunde!

sonet de (22 iulie 2018)
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Costel Zăgan

Implozie solară

Eu nu-s poet ci dinamită
când primăvara mă imită
și-mi scoate mugurii afară
ca florile să nu mă doară

Ca un vulcan cu stele-n miez
eu nu exist eu explodez
stiloul meu și-aruncă lava
și cerul își pornește nava

Sufletu-mi arde pe hârtie
tăcerea țipă că e vie
și nimeni totuși nu întreabă
de unde-atâtea stele-n iarbă

Și-n cer de unde-atâtea flori
un ghiont îți dau și iată zbori.

sonet de din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi

Firul de roșu

Eu am ales o floare și nu este
nici floarea ce te-mpiedică-a uita
nici una care crește sus, pe creste
sau care peste ape-ar vrea să stea.

Nu e aceea care se desface
în suflete de plante, ca un duh
ce vrea cu vântul verii să se joace
în zborul lui vremelnic, prin văzduh.

Ce am ales îmi râde-acum în soare
și mă privește, parcă, într-un fel
în care niciodat' o altă floare
nu m-a privit, așa cum face el.

Eu am demult în inimă un fir
atât de plin de... roșu-trandafir.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 10 > >>

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!