Autori de rondeluri | Rondeluri alese la întâmplare | Adaugă poezie/rondel

Rondeluri recent adăugate

Costel Zăgan

Ziarul de dimineață

Carnea parcă se revoltă
simțurile iar se răscoală
numai că tăcerea ta aortă
râde de a mea că-i goală

Simțurile iar se răscoală
detectez Doamne femei
Universu-l țin în poală
una două hai să fie trei

Detectez Doamne femei
numai în tăcerea lor aortă
lumea mai are un temei
paradisul parcă se revoltă

Îngerii primii se răscoală
România-n pielea goală

sonet de din Cezeisme II
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi

Ploaia salvatoare

Privesc cu jind, către norii albi pe cer
Învăluit de umeda răcoare,
Dar văd cum umbra lor e trecătoare,
Când vântu-i risipește în eter.

Din zori și până-n apus de soare
Tot ce natura naște-i efemer;
N-am să pot pricepe așa mister,
Că totul este apă curgătoare.

Sub ucigașa arșiță a verii,
Agonizată câmpia nu moare,
Mai poate ține viu un fir de floare.

De la "crăpat de zi", în pragul serii,
Vestind cu tunete asurzitoare
Trimite Cerul ploaia salvatoare.

sonet de (27 iulie 2016, Sibiu)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucea pădurea, de miresme beată...

Lucea pădurea, de miresme beată,
Roș-sângeriu mai stăruia pe creste,
Se oglindeau pe file de poveste
Doi maci zglobii, cu floarea tremurată.

Cum tresăream în somn, câteodată!
(Poștașul nu aduse nicio veste).
În farmece și leagăne celeste
Era cuprinsă împăcarea toată.

Privesc mușcata ofilită-n glastră,
Mă întristez la gândul c-o să moară,
Cat lung și fără țintă la fereastră,

Adulmec amintirea, într-o doară,
Doar marea cu privirea ei albastră
Și răsărit de jar mă înfioară.

sonet de (7 iulie 2016)
Adăugat de Floare de macSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Graurii

Un nor de grauri se rotea în jurul
podgoriei ce părea cu struguri copți,
dar n-avea câini de pază pentru hoți,
ci un gard mic, pe care crește murul.

Și se năpustesc asupra viei toți,
forfota-ncetează la semnalul
unui păsăroi ce strigă amarul,
că ciorchinii viței sunt total necopți.

Se pornește-n aer iar rumoarea,
prădătorii pleacă-n căutarea
unui lan cu recolta neculeasă,

unde lacomi, se vor așeza "la masă";
apoi sătui de atâta pendulare
se retrag pe ramuri, scutiți de soare...

sonet de (2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sămânță de stele

Din nou să punem ordine în gânduri,
să mai gândim odată ce-am gândit
cu un cuvînt mai lin și-ncetinit,
dând loc priveliștei de printre rânduri.

Din tot ce inima mi-a dovedit un ram,
un spic să scot la vârf de cânturi.
mormane de păduri și de pământuri înalte-n urma mea
am cheltuit.

Să fie limpede acum foșnirea,
să fi înduplecat încremenirea
cu-o patimă, cu-o liniște, c-un dor?

Pe sus cocoarele urmându-și firea și-n
ceruri largi vâslind nemărginirea îmi par
și azi sămânța stelelor!

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aur vegetal

Atâtea chipuri aurul mai are,
precum l-am adunat din câmp ades,
cel din tăria verilor cules,
din liniștea amiezelor solare.

Acum lumina capătă-nțeles
cu mult mai spornic, mai adânc, mai mare
și fiecare boabă de sudoare
zidită-n truda oricărui cules.

Miraculosul gând învrednici minunea din
aceste-au rării, cum alta-n lume mai
frumoasă nu-i.

Lingouri strălucind la temelii doar
în tezaurele celor vii mereu sunt
roadele pământului.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luceafăr de iarnă

Priveliștea sta să se nască,
se-ncercă o lumină albastră,
răsărea peste inima noastră luceafărul —
rană cerească.

Și nici-o durere pe-ntinderea vastă,
sinele ținea adânc să-și cunoască,
dealul cu tine și zarea de iască nășteau
cristalin din propria-mi coastă.

Și totu-mi părea de demult cunoscut,
chiar viața cu viața prin care-am trecut
și fiece lucru sporind în oglindă.

Și raza ce-n timp unduind o aud,
de-aș prinde-o-ntr-o lupă de mugure crud,
ce-naltă-nflorire ar fi să se-aprindă.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spații

Pe munți, în înălțime, ninge poate și-
adulmeci, printre arbori, în zori
înmiresmările zăpezilor pe osul stâncilor
înfășurate.

La albul înspumat rotind ușor, cu-aripile
uneori nemișcate, parcă-ntr-un ou cu
virtuți mai curate stau vulturii în golurile
văilor.

Și-n fulguială ce frumos răsare
catargul munților de către mare,
veghetor înstelărilor sale.

Ascultă, când vântul bate mai tare
în această de mătase ninsoare, pământu-
mpins prin spații siderale.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarna, oriunde...

Iarna, oriunde te afli în lume, stai o
secundă și orele numeri, dulce lumină
simțind între umeri: soarele roș de
câmpie ce-apune.

Gândul gândește mai vechile spuneri, goluri
prin care-ai trecut prind să sune. freamătă
aurul și se depune, prins în adânc de
străvechi suprapuneri.

Singuri o vreme sub zodii fugare, ori
împreună pe-nalta cărare, cum ne mai
știe întâiul temei.

Sufletul nostru e-aceiași ninsoare câtă
cu crengile noaptea-s în stare albă-n
văzduh să o țină doi tei.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zăpada dintâi

Și dacă bate iar în câmp ninsoarea și mă
împrejmuie cu stinsu-i zvon, sămânță
sunt și arbore și om simțindu-i lin în
brațe decantarea.

Ce înfloriri fantastice în pomi și-n lutul
larg sorbind imacularea, e-o ocnă mare-n
care-i dulce sarea plânsoarea asta albă
de atomi.

Zăpada pură, cea dintâi, când vine și
liniștea o simți sporind în tine și timpului
de timp îi este sete,

există-o seară-n care poți mai bine s-auzi
ce-și spun, de sunt, în înălțime ființele
visatelor planete.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 10 > >>

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!