Rondeluri recent adăugate
Semne oculte
beau rouă stelară din cupa cerului
mă îmbăt cu lumină până devin lumină
nutresc pentru credință tăria fierului
și inima să-mi fie cu iubire plină.
nutresc idei oculte și vise mărețe
pun în aplicare tot ce am învățat
sfinți și îngeri mă răsfață cu blândețe
cu versuri de slavă i-am încredințat.
pe pajiștea nopții doruri păstoresc
și amintirile le-am dus la izvoare
de praful amăgirilor să le clătesc
să capteze pururi raze zâmbitoare.
roiuri de gânduri pe cer se rotesc
să adune semne de îmbărbătare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Egonegare
Ne ninge-n văz, cu moartea în spinare,
Pe gură de pruncie-albind în voce...
Învăț, de plouă sânii tăi feroce,
Cuvântului a tainei agregare.
Pe când pe-adânc era un vis atroce
De doi chemat, suiam în piscuri rare
La Dumnezeu carnal iubind mirare
În sânge păsări zborul să-l invoce.
Negându-mă-n micime-s stinsul faur,
Mai răstignesc un stih în albe cruci,
În plumb de trist chemând din soare aur.
Că iarnă iarăși între noi aduci
Plutindu-ne pe ochi zăpezii plaur
Ce-i navigând în jos pe nori năuci...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Nix
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când n-ai iubirea cui s-o dai, sunt porți închise și în rai...
Hai, udă-mă la rădăcină, c-un ''te iubesc''! De-ți este greu,
Te-ajut, să-l scoți iar la lumină din umbra-n care stau și eu.
Mi s-a uscat un vers pe gură și altul stă să să-și piardă-n vânt
Ultima răsuflare verde și uite, cade la pământ!
Tu poți să-mi nemurești poemul, doar aplecându-te, să-l vezi
Și peste frunza-i veștejită, o mângâiere să așezi.
Oprește-te din goana vieții, eu mor pe-o margine de hău,
Pe unde-au năpădit scaieții și chiar de nu-s în drumul tău,
Lipește-ți fruntea de țărână și-ascultă geamătul din vers!
Când tu alergi spre nemurire, eu mă opresc și cad din mers.
Hai, udă-mă la rădăcină, tânjește trupul meu de dor,
Lovește-mă cu înc-o vină, însă nu mă lăsa să mor!
Iubirea-ți este grea povară, când nu ai cui s-o dăruiești
Atinge-mi fruntea și-o sărută, să simt că-ți sunt, să simți că-mi ești!
sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra speranței
secunde nisipoase se scurg în clepsidră
în colțul ochiului se zbate un talaz
revine Olimpul cu legendara hidră
îmi vinde iluzii îmi face în necaz.
în umbrele tristeții curg lacrimi zălude
sufletul se zbate între vaste dileme
strig de durere dar cerul nu m-aude
e și el ca tot omul copleșit de probleme.
povara bătrâneții singură o duc
boala mă încolăcește parcă-i șarpe
mă ascund în vers ca în cuib de cuc
așteptând primăvara cu cântul de harpe.
soarele învierii să răsară în piept
să-mi fie călăuză cu sfatul înțelept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destăinuire
Trec anii, cu o grabă cam suspectă,
În urma mea troiene mari clădesc,
Peisaje, chipuri, fapte-ngrămădesc
Ca-ntr-un bazar ce nimeni nu-l respectă...
În nopți insomnioase regăsesc
Aievea, clar, în ordine perfectă,
Trăiri din anii buni care reflectă
Bilanțul din periplul meu lumesc
Copilăria veșnica ispită
Icoanele părinților zâmbind
Și tinerețea-n visuri risipită...
Muncind stăruitor, greșind, iubind,
Grijind copii cu draga hărăzită...
Prin cartea vieții recitesc cu jind!
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a dat reset la visuri o candrie
Mi-a dat reset la visuri o candrie,
Și mi-a lovit simțirea cu lopata,
Când i-am propus s-o ștergem la Sovata,
Și să intrăm cu sexu' pe felie.
Să desenăm pe garduri o bachata,
Pân' o să fac în smalț tahicardie,
Și dragostea va deveni manie,
Ea zâmbit:-0 să-l întreb pe tata!
Și uite-așa, mai mușc din colivie,
Și uite cum mă zbengui prin nimicuri,
Mă ciupe de izmene triste ticuri,
Cât iarăși fierb speranțele-n ibricuri;
Se duse dracu' dorul pe câmpie,
De ce mi se întâmplă numai MIE?
sonet de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România la 30 de ani
De trei decenii se perindă-n țară
Partide de-ageamii, conducători
Nevrednici, dar "atoateștiutori",
Ce s-au spetit cu-a trebilor povară!
Angajamente strașnice-și luară:
Autostrăzi, spitale, pod de flori!
Ce școli, ce lefuri pentru truditori,
Ce viitor prosper prefigurară...
Românii i-au votat, cai verzi visând,
Dar azi sunt mai mizeri decât oricând
Și nu mai speră bunăstarea, rostul!
Uitând de legi și datini din străbuni
Se-ntreabă mulți, ca-n casa de nebuni:
Ce naiba mai aștept pe-aici, ca prostul?!
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș sacrifica
Mi-aș jertfi mii de poeme, le-aș dona cu gentilețe
Unor cerșetori de stradă, printre forfota din piețe,
Doar să gust zburdălnicia anilor ce au trecut,
Să mai prind macii de mână într-un dans necunoscut.
Și aș renunța la bolta care-n nopți catifelate
Își expune în seninuri stelele iluminate,
Și aș cere-n sfiiciune doar un fir de busuioc,
Să mi-l pun - da nu spun unde - nenorocul să-l dezghioc.
Mi-aș sacrifica și vara pentr-un boț de fericire,
Ca să gust licoarea vieții ce mă ține-n amăgire;
Să cer primăveri candide cu brățări de muguri mici,
Să alerg desculță-n râuri să mă spăl de griji și frici.
Mi-aș sacrifica și cordul pentr-o zi și un minut,
Ca să mângâi și uitarea unui chip ce m-a durut...
sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În oglinda diversității
mă afund în mine ca într-o pădure
izvoare de doruri în vale se bifurcă
la rădăcini de brazi cântă sevele pure
spre trunchiuri de stele vesele se urcă.
mă scufund în mine ca într-o fântână
luna se oglindește în gândurile mele
n-aș fi crezut că sunt cu lacrimi plină
că mă înconjoară ziduri de regrete grele.
mă scufund în suflet ca într-un ocean
valuri de iluzii plutesc peste corali
visul de împlinire este imens mărgean
povești de succes scot din timpi morali.
mă asemăn cu natura în diverse feluri
în sufletul meu se reflectă prin țeluri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz dezlănțuit
cântă în mine dezlănțuit extazul
mai toarnă-mi fericire în pahar
să țin departe de mine necazul
să simt că Dumnezeu mă umple cu har.
stau de vorbă în tihnă cu poeții
povestind câte-n lună și stele
sorbind cafeaua zorilor dimineții
îmbrăcați în lumini ca în fine dantele.
Lumină tu împodobești sufletul gol
și te extinzi până la margini de fraze
arzi în raze blânde sufletul frivol
scăldată-n rouă cu licăr de turcoaze.
cu chip de înger încreștinezi zaraze
când îmi este teamă mă alinți cu raze.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!